Intrerupere de sarcina la 15 saptamani

Laura Ciobanu
acum 28 zile

 

M-am hotarat sa scriu povestea mea in speranta ca va ajuta alte femei. J

Am ramas insarcinata pe 31 martie. Pe 17 aprilie mi-am facut testul, care a iesit pozitiv. A doua zi am mers la medic sa primim confirmarea (Badescu Sorin – Regina Maria). A fost cea mai mare bucurie posibila.

Toate au decurs bine pana la ecografia morfologica de trimestru 1 facuta de dna Dinu Adela pe 14 iunie. Translucenta nucala – 4.8; cord aparent in dreapta, posibil tetracameral. Risc de 1:80 de Sindrom Down. Am plecat de acolo aproape lesinata. Cand am iesit afara, ploua cu grindina. S-a pornit calvarul. Mult plans, nopti nedormite, multa frica si rugaminti catre Dumnezeu.

Mi-am spus ca indiferent de ce are copilul meu, o sa-l pastrez si o sa fac tot ce imi sta in putinta sa il salvez. 

Pe 18 iunie am mers la alt medic – Ionescu Ligia, pentru consiliere. Ne-a povestit despre o colega de-a dumneaei care a ales sa pastreze un copil cu probleme mari cardiace. I-a facut operatii in Germania si a murit la 3 ani si jum. A ajuns in faliment impreuna cu toata familia, divortata si nebuna la propriu.

Ne-a recomandat sa mergem la Polizu, la dna Dragan Ioana pentru a doua parere la eco morfologica.

A doua zi de dimineata eram acolo, insa dna doctor era prea ocupata, asa ca am plecat dezamagiti asteptand sa se faca ora 2 sa mergem la Medlife, unde reusisem sa ne facem programare la dnul Radulescu Botica Razvan pentru a doua parere si o eventuala Biopsie de vilozitati coriale (este la fel ca Amniocenteza, doar ca se face mai devreme). Aici mi-a iesit risc de 1:5 de S Down. Translucenta nucala a fost 3.6, insa nu i s-a vazut ozul nazal (la eco anterioara se vazuse). In plus, s-a vazut hernie diafragmatica stanga si cordul tot mai pe dreapta. Asa ca imediat dupa ecografie am facut Biopsia. Cand mi-am sunat medicul mi-a spus direct ca trebuie eliminat. Mi s-a parut oribil.

In 2 zile am primit prima parte de rezultat pentru Biopsie (pentru trisomiile mari) si nu avea Sindromul Down.

Urmatoarele cateva zile ne-am mai linistit, la gandul ca asteptam 2 saptamani pana la rezultatul final de la CVS, cel pentru anomalii genetice. Hernia diafragmatica se putea opera si aveam o speranta.

Cam la o saptamana, sotul meu, care tot mai analizase situatia, m-a bagat intr-o stare de alerta asa ca mi-am facut programare a doua zi la alt medic la Regina Maria – Gradinaru Dragos. Dupa ce i-am povestit, m-a intrebat : ’Si eu cu ce te pot ajuta?’. Am plecat de acolo plangand, lipsita de speranta.

Dupa ce m-am calmat, mi-am facut programare pentru a doua azi (27 iunie) la clinica Fetal Care, la dna doctor Serban Adela - a treia ecografie morfologica. Aici, pe langa hernia diafragmatica severa si cordul in dreapta, i-a gasit displazie de vermis.

 

Vermisul este sectiunea care uneste cele 2 emisfere ale cerebelului. La noi lipsea.

Dna doctor ne-a explicat ce inseamna si ne-a asigurat ca daca nu exista vermisul, nu avem ce sa facem. Nu exista operatii, nu avem cum sa rezolvam in niciun fel situatia. Ne-a spus ca si daca se naste viu, o sa stea in spitale si cel mai probabil nu va avea niciodata o viata normala.

Ce am simtit? Cum as putea sa descriu in cuvinte niste trairi atat de puternice?!

Eram pusi in situatia in care trebuia sa renuntam la copilul pe care ni-l doream din tot sufletul. Tot universul nostru il includea pe el. Eram deja 3 si construisem tot viitorul in jurul lui. Si tocmai aflasem ca el nu are sansa la o viata sau o viata normala.

Ne-am programat la dnul Badescu, care ne-a explicat, cum ar arata viata lui si a noastra. Avea exemple de familii care mersesera mai departe cu displazia de vermis.

Noi aveam de ales intre o drama mai mare si una mai mica. Puteam sa il nastem si sa stam cu el in spitale cu posibilitatea de a-l vedea cum pleaca de langa noi la o varsta frageda. Cum sa aleg sa aduc pe lume un copil despre care stim din start ca s-ar chinui teribil?

Asa ca ne-a prescis pastile pentru avort medicamentos. Trebuia sa o iau pe prima oral, vineri 29 iunie, la 00:00 iar urmatoarele 4 erau intravaginale si trebuia sa le introduc la 24 de ore, sa astept 2 ore si sa merg la spitalul CF2, la camera de garda. Dnul doctor Badescu probabil ca pleca in concediu.

Am cumparat pastilele si am mers sa mancam ceva, oarecum resemnati. Intre timp, am primit rezultatul la anomaliile genetice. Nu avea nimic genetic, asa ca ne-a pus pe ganduri. Poate totusi nu avea nimic la cap si puteam sa operam hernia diafragmatica si sa traim fericiti toti 3, 4 sau 5, cat o vrea Dumnezeu pe viitor.

Asa ca nu am luat pastila, nu am dormit toata noaptea si la 7 dimineata am inceput sa sunam pe la toate clinicile si spitalele sa facem ecografia cu numarul 4.

Am ajuns la Sanador, la dna Caisin Natalia. Un om bland, cu suflet mare. I-am povestit toate cele si a inceput ecografia. Initial ne-a incurajat cu privire la hernie. A spus ca se poate opera si ca putem sa ne linistim. Apoi a ajuns la partea de cerebel unde a insistat mult. I-am vazut expresia fetei cand a observat lipsa vermisului. Si atunci ne-a spus cu tristete ca nu avem ce face. A facut masuratori la tot si nimic nu coincidea. Aveam 15 saptamani de sarcina, iar marimea craniului  era de 16 saptamani si ceva, a femurului de 13 si ceva si tot asa.

Ne-a ajutat mult ca am ajuns la dna Caisin. Chiar am simtit bunavointa dumneaei. A fost primul medic care ne dadea o sansa. Pana sa vada lipsa de vermis. Atunci chiar am inteles ca nu avem de ales.

Am iesit si am luat pastila. Pe urmatoarele 4 le-am introdus dupa 24 de ore. Am stat 40 min in pat si cam intr-o ora ne-am pornit. Am inceput sa am contractii si dureri inca de pe drum.

Am ajuns la CF2, camera de garda. Am avut un atac de panica, apoi a venit medicul de garda (dnul Azdasher Naszan), mi-a facut transvaginala, a inteles despre ce e vorba cu lipsa de vermis si m-au dus intr-un salon, singura.

De pe la ora 12:30 pana la 20 si ceva am fost in travaliu. Nu intelegeam ce se intampla cu mine. M-a durut ingrozitor.

Pe la 7 fara ceva l-a trimis medicul pe sotul meu sa ia Arthrotec. Am luat 2 pastile la 19:15 si urma sa mai iau 2 peste o ora, insa la 20 si putin a iesit fatul impreuna cu un lichid, dar fara placenta. M-au chiuretat si aspirat imediat, pe viu. A durut ingrozitor.

A doua zi mi-a facut transvaginala si mi-a spus ca mai am niste sange care trebuie eliminat.

Mi-a prescris pentru o saptamana Arthrotec si Ergomet (care ajuta la eliminarea a ce mai ramane dupa manevrele de genul), antibiotic si niste pastile pentru 3 care sa opreasca lactatia.

Peste 11 zile am mers la consult la dnul doctor Radu Dan Cristian – Regina Maria. Medicul meu era in concediu.

Dnul Radu mi-a spus ca mai am niste resturi de placenta. Panica! Ce e de facut? Iau pastile si ma rog sa elimin acasa sau fac chiuretaj cu anestezie. Si asa am ajuns sambata, 14 iulie, la Elias, sa fac chiuretajul. A doua zi, la transvaginala, tot mai aveam ceva de eliminat. Mi-a bagat niste pastile si m-am rugat. A treia zi aveam un cheag de sange sub forma de dop, asa ca mi-a facut o aspiratie pentru a-l elimina si a lasa ce mai e de curs, sa curga. M-au extrenat pe 16 iulie. Antibiotic la greu si Arthrotec.

Pe 19 iulie am mers la consult iar, la dnul Dan. Mai am o ramasita de 7 mm de placenta pe care speram sa o elimin la menstruatie sau mai facem un chiuretaj cu anestezie. Merg joia viitoare la control.

Nu s-a curatat tot din prima pentru ca la un chiuretaj agresiv risti sa-ti raneasca uterul si din cauza asta am ramas cu niste resturi care in mod normal trebuiau eliminate cu pastile, dar l-a mine nu prea a functionat.

E o poveste lunga, chinuitoare. Am trecut prin toate starile posibile, am facut tot ce a tinut de mine. Sotul meu la fel. Am fost implicati in egala masura si asta m-a ajutat.

Am cheltuit mai bine de 7000 de RON intr-o luna si putin.

M-am apropiat mult de Dumnezeu, stiu ca el ne vegheaza si ne protejeaza pe toti si ii multumesc pentru fiecare moment in care pur si simplu traiesc.

M-am intrebat de 1000 de ori ‚De ce’? Cu ce am gresit? Am luat acid folic si vitamine in sarcina, suntem nefumatori, nu bem, nu pierdem noptile, facem sport, nu mancam prajeli, nu bem sucuri, avem joburi de birou, nu lucram in conditii de stres, luam pastile f rar, ne vedem de treaba noastra, nu gresim nimanui cu nimic.

Medicii mi-au spus ca e selectie naturala, ca nu suntem de vina cu nimic. Si pentru ei e un mister cum se dezvolta fatul in primul trimestru.

Acum suntem in perioada de refacere fizica si psihica. Merg la terapie de un an si ceva pentru dezvoltarea mea personala si m-a ajutat mult. Ma ajuta inca. E important sa cerem ajutor celor din jur. Experiente de genul lasa rani adanci si e bine sa le tratam la cald pentru ca altfel putem ramane cu traume.

Stiu ca la capatul acestiu proces ma asteapta o Laura mai puternica si cand vom fi din nou pregatiti, vom avea un bebe. J

Sunt deschisa la intrebari pertinente, in cazul in care credeti ca va pot ajuta cu un raspuns.

 

Sa aveti zile insorite si multa sanatate! J

 

Trebuie sa fii membra pentru a raspunde acestui topic. Inscrie-te acum! | Autentifica-te!
Afisam de la 1 la 0 raspunsuri din totalul de 0 raspunsuri

Discutii aprinse

Aboneaza-te acum la Newsletter!