Povestea celor 2 liniute

Cu siguranta fiecare noi are o poveste deosebita ......

Cum a fost sa descoperiti ca veti deveni mama?

A fost ceva planificat?

Cui ati impartasit prima data vestea?

Care au fost primele ganduri?

Antonia a fost un copil dorit de toata lumea,dupa o sarcina gemelara pierduta la 3luni si jumatate,singurul lucru care mi-a ramas a fost sa il rog pe bunul Dumnezeu sa imi daruiasca o fetita pt sufletelul meu si al sotului meu. Povestea noastra este una cu final fericit dupa multe lacrimi si suparari. Totul a inceput cu prima sarcina pierduta,ne doream foarte mult copii,si bunul Dumnezeu ne oferise o sarcina gemelara baietei. Am fost la control pt ca ma simteam foarte rau,dureri groaznice de cap,varsaturi si dureri de spate.Pt siguranta am incercat vreo 4 teste de sarcina sa fiu sigura in caz ca sunt gravida,dar din 4 3 au iesit negative si unul neconcludent,de ce asa nici eu nu stiu pt ca trebuiau sa iasa pozitiv... am fost la control si doctora care m-a consultat mi-a spus ca am un chist pe ovarul stang si ca sunt suspecta de cancer ovarian,nu cred ca ati fi vrut sa fiti in pielea mea. simteam ca ma prabusesc ca toata lumea se naruie in jurul meu. sotul meu era plecat pe mare servea tara,pt ca armatei nu ii pasa ce evenimente se intampla in familia cadrelor militare,trebuie sa fi la datorie. astfel ca mi-am anuntat sotul in legatura cu verdictul ce l-am primit. la o saptamana apoi am fost la control si am primit tratament pt diagnosticul pus. mergeam la munca dar parca nu mai eram eu,imi era din ce in ce mai rau,vomam tratamentul,aveam ameteli,toata lumea ma intreba daca sunt gravida insa colegele mele de munca stiau diagnosticul pus de doctora. la cateva zile mi s-a facut rau in casa,si bineinteles a pornit si hemoragia,norocul meu sau cred ca Dumnezeu l-a trimis pe sotul meu in acel moment,m-a gasit in casa zaceam pe covor. Stiu ca m-am trezit la spital inconjurata de 4asistente si 2 doctori minunati. Sotul meu a fost inspirat si le-a explicat ce diagnostic aveam pus de doctora si ce tratament luam,nu va spun ca au urmat o serie de injuraturi pe care nu cred ca le voi mai auzi de la alt doctor vreodata,cred ca daca doamna doctor era in fata lui atunci o si batea. nu numai ca diagnosticul era mai mult decat gresit dar eu eram gravida in 3luni si jumatate cu baietei. cum a fost posibila aceasta grava eroare nu mi-o pot explica,doctorul mi-a explicat ca acest diagnostic presupune si analize nu numai un tratament dat asa dupa ureche. bineinteles ca si eu sunt vinovata trebuia sa mai cer parerea altui doctor. la sfarsitul interventiei , domnul doctor a venit langa mine si mi-a spus ca daca se intampla sa raman gravida in urmatoarele 3-4 luni este o minune a lui Dumnezeu,eram sfarsita ma gandeam ca altii au copii si ii abandoneaza,iar altii isi doresc si se roaga si plang pt acel copil ca sa reuseasca sa il dobandeasca,ma gandeam cat de cruda este viata. a fost primul chiuretaj din viata mea si nu imi mai doresc sa ajung la o asemenea interventie niciodata. am ajuns acasa impreuna cu sotul meu, zilele au trecut si in toamna incepusem sa am dureri de spate si sa obosesc, in rest nu pofte nu greturi nu varsaturi,in perioada aceea chiar m-am plimbat foarte mult am vizitat multe locuri minunate,si cred ca starea de bine a influentat sarcina pt ca nu am avut nici un simptom care sa imi dea de gandit. din cauza acelor dureri am fost la medicul de familie iar acest mi-a indicat sa merg la un ginecolog,am fost bineinteles la doctorul care mi-a facut interventia din primavara,si dupa un control amanuntit si o serie de analize la sange mi-a dar verdictul eram gravida in 3luni aproape. nu va inchipuiti ca eram in al 9 lea cer, a trebuit sa imi repete doctorul de vreo 3-4 ori apoi ca sa ma asigure mi-a facut un eco si mi-a aratat o mogaldeata mica inauntru meu. plangeam in hohote si ii multumeam lui Dumnezeu. m-am oprit la biserica si am multumit, apoi am zburat pana acasa,sa ii dau vestea sotului meu. Vestea i-a bucurat pe toti,iar Dumnezeu a facut in asa fel incat sa am o sarcina usoara,doar o saptamana jumate am avut greturi si varsaturi,fara pofte sau alte chestii. Sper ca nu v-am plictisit cu povestioara mea personala.

Primul test il facusem in dimineata de Craciun, dar fusese negativ, am zis ca Mos Craciun nu a vrut sa vina si la mine cu cadoul mult dorit. Am aflat mai tarziu ca de fapt el venise, doar ca am verificat eu prea devreme. Era dimineata de 2 ianuarie 2011 cand a aparut si a doua liniuta, nu credeam ca e adevarat, l-am chemat si pe sotul meu sa se uite. Parca nu stiam daca sa ne bucuram, sotul meu imi spunea: pana nu ne zice un doctor eu nu cred, sa nu ma bucur degeaba. Am facut in ziua aceea 4 teste, si toate au fost asa cum ne doream. Deja ma gandeam la urmatoarele 9 luni fantastice din viata mea. Acum suntem o familie tare fericita!