Batranul si marea - Ernest Hemingway

De câte ori citeam review-urile pentru romanele lui Hemingway, aveam pur și simplu senzația unei strategii de promovare uluitoare pentru un scriitor american, care vorba aceea "are cu ce" și cam atât. Așa că am refuzat să-l citesc pur și simplu.

Dar studentă fiind, în primul an de facultatea de Litere, m-am trezit în postura în care colegii mei vorbeau despre una dintre lucrările lui, cred că Sărbătoarea de neuitat dacă nu mă lasă memoria, iar eu eram incapabilă să particip la discuție.

Atunci mi-am zis că până aici mi-a fost."Dragă Hemingway, noi doi trebuie să ne împrietenim fie orice-ar fi"…Și așa s-a întâmplat.

Când am citit cartea Bătrânul și marea (pentru că încăpățânarea mea nu mi-a permis să aleg ceva ce îmi sugerau ceilalți – măcar alegerea să fie una proprie) m-am simțit efectiv transpusă într-o lume unică. O lume în care este descrisă transformarea unui om simplu și în același timp atât de complex, traseul psihologic și frământările interioare.

Întâmplările unui individ care își făurea simpla existență mobilând-o din imaginație acolo unde realitatea cruntă îl lipsea, dar mai ales consistența în a întâlni cu orice chip destinul. Un roman despre solitudinea și rolul ei în mentalul nostru.

Monologurile geniale cu care Hemingway a presărat acțiunea, de altfel de-un banal năucitor – un bătrân pescar, care a urmărit toată viața himera unei capturi impresionante ar vrea să-și încheie cariera în glorie, merită toată atenția.

E reprezentativ pentru o societate în care tu lupți pentru ceva, știi că ai obținut și acel ceva se încăpățânează să-ți scape printre degete, să te consideri învins, pentru ca mai apoi să-ți râdă în nas când realizarea ta apare bine-mersi la brațul unui individ oarecare aproape instant fără să-ți lase vreme să-ți cicatrizezi rana, ci doar să zâmbești complice și amar, fiindcă tu și numai tu știi...

O carte recomandata de Nicole Arimanlian.