Mihai Eminescu, un geniu in cultura romana

Este greu de conturat un portret complet al personalităţii şi vieţii poetului Mihai Eminescu. Totuşi, geniul său literar este fără egal şi de necontestat. Cuvintele sale aşezate pe hârtie cu măiestria unui artist care parcă respira poezie au rămas şi vor rămâne un punct de referinţă în istoria universală.

Mihai Eminescu (Mihail Eminovici) s-a născut la Botoşani pe 15 ianuarie 1850, într-o familie cu 11 copii a caminarului Gheorge Eminovici şi a fiicei de stolnic Raluca Eminovici. Si-a petrecut copilăria la Botoşani şi Ipoteşti, in casa părintească şi prin împrejurimi, înconjurat de natură şi oameni. Poezia „Fiind băiet” evocă amintirile sale din copilărie.

Primele poezii

În 1866 este publicată pentru prima oară o poezie a lui Mihai Eminiescu în revista elevilor din şcoala gimnazială; „La mormântul lui Aron Pumnul” este un omagiu adus profesorului său de limba română. In acelaşi an apar noi creaţii publicate în revista „Familia” a lui Iosif Vulcan, de această dată sub semnatura lui Mihai Eminescu în loc de Mihail Eminovici.

Intre 1866-1869 a părăsit studiile dar a ajuns sufleor şi copist de roluri la Teatrul Naţional unde l-a cunoscut pe Ion Luca Caragiale. A continuat să publice în revista „Familia” şi să scrie poezii, drame, fragmente de roman.

Continuarea studiilor şi viaţa profesională

După 1869, Mihai Eminescu îşi continuă studiile la Viena, unde o cunoaşte pe Veronica Micle şi unde începe colaborarea cu revista „Convorbiri literare”. După 1872 a urmat studiile în Berlin unde Junimea i-a acordat o bursă cu condiţia să termine doctoratul dar Mihai Eminescu a lipsit de la examenele finale. In 1874 se întoarce în ţară şi lucrează ca profesor suplinitor la Biblioteca Centrală, apoi revizor şcolar şi redactor. Devine bun prieten cu Ion Creangă pe care îl prezintă asociaţiei Junimea.

In 1877 s-a mutat în Bucureşti şi lucrează ca redactor până în 1883, ajungând ulterior redactor-şef la ziarul „Timpul”. A continuat să scrie (Luceafărul, Scrisorile, etc) şi să promoveze totodată prin articolele sale de ziar ideea de conservare a naţionalităţii, de interes naţional predominant. Sănătatea lui însă începe să se deterioreze treptat.

Ultimii ani

In iunie 1883 poetul s-a îmbolnăvit grav, fiind internat chiar şi la un institut pe lânga Viena. Este diagnosticat cu psihoză maniaco-depresivă. In decembrie este publicat volumul „Poezii” , cu ajutorul lui Titu Maiorescu, singurul volum tipărit în timpul vieţii lui Mihai Eminescu. Intre anii 1883 şi 1889, poetul scrie foarte puţin. Pe 15 iunie 1889 poetul încetează să mai respire. Este înmormântat sub „teiul sfânt” din cimitirul Bellu.

Caracterizarea lui Mihai Eminescu

Cea mai realistă caracterizare a lui Mihai Eminescu este cea a lui I.L. Caragiale, o caracterizare definită prin „temperament de o excesivă neegalitate”. Caragiale spunea despre marele poet că „Așa l-am cunoscut atuncea, așa a rămas până în cele din urmă momente bune: vesel și trist; comunicativ și ursuz; blând și aspru; mulțumindu-se cu nimica și nemulțumit totdeauna de toate; aci de o abstinență de pustnic, aci apoi lacom de plăcerile vieții; fugind de oameni și căutându-i; nepăsător ca un bătrân stoic și iritabil ca o fată nervoasă. Ciudată amestecătură! – fericită pentru artist, nefericită pentru om!”

Titu Maiorescu prezintă şi el trăsătura preponderent introvertită a marelui poet, accentuând însă geniul său creator: „Ceea ce caracterizează mai întâi de toate personalitatea lui Eminescu este o așa covârșitoare inteligență, ajutată de o memorie căreia nimic din cele ce-și întipărise vreodată nu-i mai scăpa (nici chiar în perioadele bolnave declarate), încât lumea în care trăia el după firea lui și fără nici o silă era aproape exclusiv lumea ideilor generale ce și le însușise și le avea pururea la îndemână.”

O poezie pentru copii superbă scrisă de Mihai Eminescu este poezia „Somnoroase păsărele”.

Somnoroase păsărele
Pe la cuiburi se adună,
Se ascund în rămurele -
Noapte bună!

Doar izvoarele suspină,
Pe când codrul negru tace;
Dorm şi florile-n grădină -
Dormi în pace!

Trece lebăda pe ape
Între trestii să se culce -
Fie-ţi îngerii aproape,
Somnul dulce!

Peste-a nopţii feerie
Se ridică mândra lună,
Totu-i vis şi armonie -
Noapte bună!